Zambete pe dos

Ma sperie ceva. De cateva luni umblu mai des cu metroul. De cateva luni sunt mai atenta la fetele oamenilor din jurul meu, de cateva luni ma simt molipsita de ceva ce speram sa nu ma infecteze si pe mine. Si imi spun in gand ca nu vreau sa ajung ca ei si incerc sa ma gandesc la lucruri frumoase care imi pot distrage atentia de la ceea ce putem numi tristete. Prea multe fete ofilite, mai bine merg pe jos. Simteam nevoia sa iau notite despre asta.